Anul
Unitate astronomică din afara SI · mărime: timp
Până în 1582 echinocțiul de primăvară alunecase de la 21 la 11 martie. Paștele se socotea tot după o regulă prinsă de 21 martie, și se ducea încet spre vară. Grigore al XIII-lea a poruncit ștergerea a zece zile din octombrie: după 4 a venit numaidecât 15. Pricina era simplă — anul iulian întrece pe cel adevărat cu 11 minute, iar în cei 1257 de ani scurși de la Niceea aceste minute s-au adunat în aproape zece zile.
Și se dovedește că nici „anul adevărat” nu e unul singur. Pământul se întoarce la echinocțiu într-un răstimp, la aceeași stea în altul, la periheliu într-al treilea. Diferențele sunt de minute, dar peste veacuri se fac zile — și tocmai de asta s-au lovit toți cei care au dres calendarul.
01 · Definiție
Anul este timpul unei rotații a Pământului în jurul Soarelui. Greutatea stă în a ști de unde se numără. Anul tropic merge de la echinocțiu la echinocțiu și ține 365,242190 zile; cel sideral se întoarce la aceeași stea și e mai lung; cel iulian este pur și simplu fixat la exact 365,25 zile. Care dintre ei se are în vedere hotărăște tot restul.
Anul tropic este cu 20 de minute și 24 de secunde mai scurt decât cel sideral. De vină e precesia: axa Pământului descrie încet un con, iar punctul echinocțial dă înapoi în întâmpinarea planetei. Pământul îl întâlnește puțin înainte de a ajunge la stea. Aceste douăzeci de minute pe an sunt toată precesia, întinsă pe o rotație.
Anul anomalistic este mai lung decât cel sideral: și orbita se rotește, dar înainte, iar Pământului îi trebuie o bucată în plus ca să ajungă din nou la periheliu. Trei ani, trei răspunsuri la aceeași întrebare: când s-a „întors” Pământul.
Calendarul se ține după anul tropic: oamenilor le pasă de anotimpuri, nu de stele. Un număr întreg de zile nu are, și numai acest fapt e izvorul oricărei reguli de bisect care s-a scris vreodată.
Fixați regula bisecților — câte zile să se adauge la fiecare 400 de ani — și priviți unde ajunge data echinocțiului. Linia punctată e anul egiptean de 365 de zile, fără nicio adăugire; cea continuă e regula dumneavoastră.
Ovalul punctat de sus e drumul pe care axa Pământului îl descrie în 25 771 de ani. Din pricina lui punctul echinocțial alunecă înapoi de-a lungul orbitei, și de aceea anul tropic e mai scurt decât cel sideral. Peste vreo treisprezece mii de ani, Vega va fi steaua polară.
02 · Conversie
Introduceți o valoare — fișa o transformă
Prefixele la an sunt permise și geologii le folosesc zilnic: ka pentru o mie de ani, Ma pentru un milion, Ga pentru un miliard. Vârsta Pământului se scrie 4,54 Ga, și este o notație corectă.
A treia familie din tabel e anul din documente. Acolo are când exact 365 de zile, când 360: anul bancar de douăsprezece luni egale a fost născocit ca dobânzile să iasă fără rest, și a supraviețuit abacului cu veacuri bune.
Anul iulian e singurul a cărui durată e fixată exact: 365,25 zile, 31 557 600 de secunde rotunde. Nu răspunde la nimic din natură — s-a convenit pur și simplu, fiindcă astronomia are nevoie de un an care nu alunecă. Prin el este definit anul-lumină.
| Notă | |||
|---|---|---|---|
| {u} | {name} | {value} | {note} |
03 · Ordine de mărime
de la o singură rotație la vârsta universului04 · Instrumente de măsură
Cu ce se prinde durata anului
O gaură în cupola catedralei și o fâșie de alamă de-a curmezișul pardoselii. În fiecare amiază pata de soare cade pe fâșie, iar locul ei spune data. Astfel de linii meridiane s-au clădit în biserici prin toată Italia în veacul al XVII-lea, și măsurau durata anului mai bine decât orice instrument al vremii lor.
Inelul se așază în planul ecuatorului ceresc. Cât timp Soarele stă la sud, umbra cade înăuntru; în clipa echinocțiului umbra inelului se așază exact pe inelul însuși. Destul de simplu ca să fie turnat în bronz, și exact până la câteva ceasuri.
Un tub fixat strict în planul meridianului: nu poate decât să se încline sus și jos. Astronomul notează clipa în care o stea trece prin firul reticular, iar dintr-un șir de asemenea treceri iese durata anului. Așa s-a măsurat din veacul al XVIII-lea până adânc în al XX-lea.
Azi anul nu se mai măsoară după Soare. Antene aflate pe continente diferite ascultă același quasar, iar din deosebirea timpilor de sosire iese orientarea Pământului până la fracțiuni de milisecundă. Anul iese de acolo ca produs secundar.
05 · Reguli de scriere
a, ka, Ma — și obișnuitul „a.”
Simbolul anului e a-ul latin mic, de la annus. Prefixele SI sunt permise: ka, Ma, Ga. Un A mare ar fi amperul, așa că litera mică contează. În româna curentă se scrie „a.” cu punct, iar în engleză yr.
O capcană aparte e să știi despre care an se vorbește. În astronomie și în definiția anului-lumină e cel iulian, de exact 365,25 zile. În calendar e media gregoriană de 365,2425. În natură e cel tropic, de 365,242190. Trei numere, un singur simbol, și nimic în simbol care să le deosebească.
06 · Unități vecine
Anul stă între zi și secol, și amândouă îmbinările sunt strâmbe. Numărul de zile din el nu e întreg, iar secolul nu e decât o sută rotundă fără nimic astronomic în spate. Singura legătură exactă pe care o are anul e cea cu ciclul gregorian: 400 de ani fac 146 097 de zile.
1/365,2422 dintr-un an
31 556 925 s
10 secole
Regula lui Grigore încape într-o fracție: 97 de zile bisecte la 400 de ani în loc de o sută. De aici cele 146 097 de zile ale ciclului și un an mediu de 365,2425 zile — cu 26 de secunde mai lung decât cel tropic. O zi de eroare se adună în 3226 de ani; nimeni nu proiecta un calendar pentru un asemenea răstimp.
07 · Secțiune istorică
Cum a fost dres anul de patru ori
Pontifii intercalau o lună când li se părea, iar calendarul s-a depărtat de anotimpuri cu trei luni. Cezar l-a adus înapoi dintr-o lovitură: anul 46 înaintea erei noastre a primit 445 de zile și a rămas în amintire ca anul zăpăcelii. Din anul următor, o zi în plus la fiecare patru.
Conciliul a legat socoteala Paștelui de echinocțiul de primăvară, iar echinocțiul de 21 martie. Din clipa aceea greșeala calendarului a încetat să fie treabă de astronomi și a devenit treabă de biserică: alunecarea muta însăși sărbătoarea.
Bula lui Grigore al XIII-lea a scos cele zece zile adunate și a schimbat regula: anii care se împart la 100 nu sunt bisecți, decât dacă se împart și la 400. La noi trecerea s-a făcut printre ultimele din Europa, abia în 1919, după Rusia: după 31 martie a venit 14 aprilie, treisprezece zile deodată. Țările catolice trecuseră încă din 1582, Marea Britanie în 1752.
Milutin Milanković a propus ca anii seculari să fie bisecți când restul împărțirii la 900 e 200 sau 600: 218 zile la 900 de ani, un an mediu de 365,242222 zile. E mai aproape de cel adevărat decât regula gregoriană, iar conferința ortodoxă de la 1923 l-a primit. Biserica noastră a trecut la acest calendar în 1924 și îl ține și astăzi — deosebirea de cel gregorian se va vedea abia în 2800.
O unitate care nu stă locului
Metrul are o definiție prin viteza luminii, secunda prin frecvența cesiului. Anul nu are niciuna: nu e fixat de un experiment, ci se citește pe o planetă care nu încetează să-și schimbe propria mișcare. Nu e de ce să-l legi.
De aceea anul nu intră în SI. Pentru socotelile lor, astronomii au luat anul iulian și i-au dat pur și simplu o durată exactă — 365,25 zile, 31 557 600 de secunde. Nu fiindcă așa spune natura, ci fiindcă trebuie un număr fix, iar acesta e cel mai rotund.
Catalog · unități de măsură
O fișă pentru fiecare mărime
Șapte unități fundamentale SI, douăzeci și două derivate cu nume propriu și mărimi din afara sistemului, fără de care n-ar funcționa nici tehnica, nici calendarul.